Ziua femeii socialiste

Inventată" în Statele Unite în urmă cu 100 de ani, sărbătoarea de 8 Martie a fost oficializată de URSS

Totul a pornit în 1908, de la drama a 140 de femei arse de vii, în America. Dramă confiscată ulterior şi „sărbătorită" de femeile socialiste din URSS. Fapt pentru care această zi ar trebui să se numească „ziua femeii socialiste". Şi atât.

Deşi nu este o zi inter­naţională funcialmente co­mu­nistă, 8 Martie a intrat în mentalul comun ca o săr­bătoare de... stânga. Şi asta pentru că, începând din 1918, a fost preluată de Rusia bolşevică – tocmai pentru că servea perfect intereselor doctrinei comuniste, de aşa-zisă modernizare şi emancipare „democratică" a femeii.

O zi cu multiple semnificaţii istorice

Dacă cineva ar fi vrut să-i dea zilei de 8 martie o semnificaţie anume, ar fi putut găsi numeroase variante de lucru: de la descoperirea, în 1918, de către Kepler, a celei de-a treia legi a mişcării planetelor, la primul caz de gripă spaniolă declanşator al unei pandemii devastatoare (1918); şi, de la ziua când, în 1917, a început Revoluţia Roşie de la Sankt-Petersburg/Petrograd (Rusia), la ziua când, în 1983, preşedintele american Ronald Reagan a numit URSS un "Imperiu al Răului"; şi, de asemenea, de la ziua când, în 1950, Uniunea Sovietică a susţinut că deţine bomba atomică, declanşând, astfel, "cutia Pandorei" în"războiul rece" cu SUA, la ziua când, în 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a proclamat "Ziua pocăinţei"("Mea culpa" publică).

În ce priveşte direct România, pe 8 martie 1856, la Paris, contele Walewski (fiul natural
al lui Napoleon I) a propus ca unirea Moldovei cu Muntenia să aibă loc sub conducerea unui prinţ străin. O sută de ani mai târziu, pe 8 martie 1945, Churchill i-a adresat lui Roosevelt o telegramă în care şi-a manifestat îngrijorarea faţă de instalarea, prin forţă, la Bucureşti, a unui guvern comunist (guvernul Petru Groza). Roosevelt îi răspundea lui Churchill, recunoscând amestecul Kremlinului: "Eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu ruşii".

Şi, tot pe 8 martie 1945, guvernul român a adresat guvernului sovietic o telegramă în care solicita reintegrarea nordului Transilvaniei la România. Iar Stalin, liderul de la Moscova, în telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, a consimţit reinstalarea administraţiei româneşti în NE Transilvaniei. Dacă a fost sau nu a fost meritul lui Groza, este o altă problemă, dar un lucru este cert: că, la 13 martie 1945, la Cluj, a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administraţiei româneşti în Ardeal. Şi totuşi, dintre atâtea evenimente, interne şi internaţionale importante, a avut sorţi de izbândă doar "Ziua femeii". Ziua femeii… socialiste.

8 martie 1950 Femeia bolşevică, omagiată în Piaţa Victoriei din Bucureşti

Practic, iniţiativa omagierii internaţionale a Zilei Femeii a pornit de la o întâmplare tragică: în anul 1908, peste 100 de muncitoare textiliste au fost arse de vii într-o fabrică din SUA numai pentru faptul că au vrut să se alăture unei demonstraţii pentru drepturile muncitorilor.

Pentru comemorarea tris­tului eveniment, în acelaşi an 1908, în ultima duminică din luna februarie, femeile socialiste din SUA au organizat un marş de protest. Câţiva ani mai târziu, în 1917, ziua de 8 martie a fost identificată ca Zi Internaţională a Femeilor, deoarece în acea zi, în Rusia, mii de femei şi-au părăsit casele şi fabricile ca să protesteze în aşa-numita „greva pentru pâine şi pace", care a dus la „Revoluţia din
Sankt Petersburg" (Petrograd) şi care l-a forţat pe ţarul Nicolae al II-lea să abdice.