Asigurarile impotriva oboselii

Sunt medici care lucreaza si 36 de ore, non-stop. Cu garzi, cu contravizite, cu consultatii in policlinica, se aduna. Ce eroi, ar putea zice unii! Ce de greseli, sustin specialistii! Majoritatea studiilor efectuate in clinicile occidentale au demonstrat ca oboseala este un "virus" mortal. Majoritatea greselilor medicale au drept cauza oboseala. De altfel, s-a constatat ca indemanarea unei persoane care nu a dormit 24 de ore este la fel de scazuta ca a unui om beat pulbere. Medicii nu s-au plans pana acum ca dupa serviciu intra in garda si a doua zi se intorc la serviciu, chiar daca nu au apucat sa atipeasca nici un minut toata noaptea. Nici organizatiile sindicale nu au protestat, desi "orarul" cadrelor medicale incalca nu numai noul Cod al Muncii, ci si reglementarile care au functionat inca din vremuri socialiste. Firesc, caci garzile aduc sume substantiale la salariu, ba deseori depasesc ca pondere "incadrarea de baza". E in regula, dar ce vina au bolnavii? In fond, greselile medicale ii afecteaza pe acestia. Situatia din Occident e in mare masura asemanatoare. Dar acolo, cum spuneam, se fac studii si se incearca o normare a muncii ceva mai protectiva, atat pentru medici, cat mai ales pentru pacienti. De ce? Fiindca au intervenit Asigurarile. Toti medicii sunt asigurati, pentru cazul in care gresesc si trebuie sa ofere compensatii victimelor. Iar cu firmele de asigurari nu se glumeste. Pana in aceasta saptamana, la noi asigurarile pentru culpe medicale erau luate in ras. Medicii isi evaluau riscuri de... 10 milioane de lei. Adica, daca unui bolnav i se amputa piciorul drept, in loc sa i se scoata apendicul (ceea ce, de altfel, s-a si intamplat in 2000), firma platea victimei o despagubire de trei sute euro. Doar carjele costa mai mult, fara a mai aminti proteza sau daunele materiale si morale! Casa Nationala de Asigurari pare a fi inteles ca trebuie sa faca ordine pe piata de profil. Sistemul de acoperire a daunelor, in vigoare inca de la infiintarea Casei, a fost unul improvizat, fara criterii si discernamant, risipind fondurile la zeci de companii. Paradoxal, dar desi medicii se asigurau pentru sume derizorii, pretul platit pe mia de lei asigurata era mult mai mare decat ceea ce se poate obtine prin licitatie. Achizitia, cu preturi mici, a unor pachete mari de servicii sau bunuri, reprezinta o explicatie pentru performantele manageriale din Occident. Asociatii de spitale care cumpara in comun medicamente, pentru a primi discounturi mai mari, pot fi un exemplu pentru managerii romani care comanda "cu sacosa". La despagubirile pentru "malpraxis", cum sunt denumite greselile medicale, Asigurarile au reusit sa impuna ordinea, pentru ca medicii nu au avut de ce sa obiecteze. Abia cand or sa incerce sa intervina si in sistemul achizitiilor, s-ar putea sa dea Asigurarile semne de oboseala.