Mi-as dori copii care sa iubeasca muntele

ne marturiseste Georgeta Dinet, salvamontist voluntar
Se numeste Georgeta Dinet, are 29 de ani, a absolvit Facultatea de Chimie, este asistent medical la reanimare si, in timpul liber, salvamontist voluntar. Paradoxal, a descoperit muntele tarziu, in facultate. A fost, spune ea, dragoste la prima vedere. S-a casatorit cu un salvator montan si a devenit ea insasi parte din echipa. De mai bine de 5 ani, patruleaza pe creasta Fagarasului si participa la interventiile Centrului Salvamont Curtea de Arges, cot la cot cu colegii de sex opus. - Femeile-salvamontist din Romania se numara pe degetele de la o mana. Cum va descurcati intr-un domeniu care poarta eticheta "rezervat exclusiv barbatilor"? - Sincera sa fiu, m-am obisnuit si imi place. Nu simt ca se face o diferenta intre mine si ceilalti. Din echipa noastra mai face parte o femeie, Alina Ene, care e tot asistent medical. Nu am auzit-o niciodata plangandu-se ca ar fi, stiu eu, discriminata. Suntem toti camarazi, prieteni... iar noi, fetele, incercam tot timpul sa nu ne aratam mai prejos de coechipieri. Amandoua am reusit performante apropiate de cele ale colegilor, asa ca nu avem de ce sa ne rusinam. Mai avem si atuul ca putem sa dam un ajutor calificat. - Ce lucruri deosebite ati reusit sa faceti ca salvator montan? - In primul rand, am reusit sa termin scoala de salvamont. Asta inseamna cursuri de alpinism, de tehnici de catarare, de salvare in abrupt, despre cum se poate scoate un accidentat dintr-un perete sau dintr-un loc unde nu poti sa patrunzi decat pe coarda... Imediat dupa absolvire, am participat la un raliu salvamont. Nu mai stiu ce loc am luat, dar am reusit sa tin pasul cu ceilalti fara probleme. - Ati participat la o actiune mai deosebita de salvare? - Ultima este cea de anul trecut, cu cei 4 speologi care au fost surprinsi de avalansa. A fost cea mai urata experienta a mea. Nu am gasit decat corpul neinsufletit al unuia dintre ei. Si acum mergem periodic in zona sa verificam care mai este starea zapezii. Asteptam sa fie vremea si momentul potrivit pentru a-i gasi si pe ceilalti. In rest, am avut intamplari de rutina, ca sa le zic asa: entorse, fracturi, luxatii, probleme cu glicemia... In fapt, intamplari cu final fericit, cred eu, pentru ca am reusit sa intervenim la timp si sa transportam accidentatul pana la un punct unde sa primeasca toate ingrijirile necesare. - Cum ati ajuns salvamontist? - Mi-a placut muntele de mica, dar am urcat cu rucsacul in spate abia la 21 de ani. In facultate am avut niste prieteni care m-au luat cu ei in excursii, mi-au facut cunostinta cu cativa membri din vechea echipa salvamont din Curtea de Arges. Cand s-a desprins o "aripa" noua, m-am alaturat si eu grupului ca asistent medical. Asa mi-am cunoscut actualul sot. De cand ne-am casatorit, mergem impreuna la actiunile pe munte. Si patrularea o facem impreuna, vara avem in program cel putin 10 zile de patrulare. - Ce inseamna patrulare? - Mergem pe trasee, pe creasta, pe vai, in zona Fagarasului deservita de Salvamont Curtea de Arges, adica intre tunelul de la Cota 2000 pana pe Varful Moldoveanu. Ajutam pe cine gasim in impas, dam sfaturi si indicatii de traseu drumetilor... - Va lasa de la serviciu? - Aici e un pic mai complicat. Tot ceea ce facem ca salvamontisti o facem in timpul nostru liber. Inainte, salvatorii erau scosi din productie, acum fiecare se descurca cum poate. Trebuie sa-mi fac rost de libere; daca e nevoie rapid de prezenta mea in echipa, in cazul unei interventii de urgenta, trebuie sa gasesc imediat o colega care sa ma inlocuiasca. Pana acum, am reusit intotdeauna sa fac schimb de ture cand a fost nevoie. - Cum reactioneaza turistii cand le dati sfaturi? - Lumea nu ne prea ia in serios, pentru ca salvamontul nu are inca in constiinta turistului locul pe care il merita. Si mai e si romanul care se pricepe la toate... Daca ii spui ca nu e bine echipat sau ca nu se face sa arunce oriunde gunoaie, te priveste chioras, ca si cum ti-ar spune: "Da' tu cine esti"? - Ati intalnit multi betivi pe munte? - Nu am avut intamplari de genul asta. Fagarasul e un munte greu. Vin si acolo destui cheflii, dar in general stau la cabane, nu se aventureaza pe creasta. Nu suntem totusi Valea Prahovei. - Nu vi se intampla sa va sfatuiasca sotul s-o lasati mai moale cu salvamontul si sa petreceti mai mult timp pe-acasa? - Nu. (rade, n.n.) - Copii aveti? - Nu inca. - Dar daca ati avea, ati renunta la salvamont? - Nu. Primul nostru gand ar fi sa vedem cand micutul e disponibil ca sa-l putem cara in rucsac. Cred ca la 2 ani cel tarziu micutul ar fi cu noi pe traseu. - Unde vi se pare mai interesant sa lucrati, in spital sau pe munte? - Pe munte, meseria de asistent medical e o provocare, pentru ca ai posibilitati limitate de a acorda ajutor. Sunt chestiuni profesionale pe care pe munte nu-mi permit sa le fac pentru ca nu am mijloacele necesare. Nu pot pentru ca nu am cu ce. Acolo, sus, sa acorzi ajutor inseamna sa te descurci cu ce ai: sa stii sa stopezi o hemoragie, sa faci un masaj cardiac eficient in caz de stop respirator, sa transporti corect victima in cazul unei fracturi de coloana... De fapt, in traseu cel mai mare ajutor este un transport corect al accidentatului pana la locul unde poate primi cu adevarat ingrijiri de specialitate. Oricum, imi place mai mult la munte decat la serviciu (rade, n.n.). - De ce va temeti cel mai tare? - De avalanse. - Aveti superstitii? Purtati talismane, mascote, amulete, faceti semne, noduri etc. inainte de a pleca la o interventie? - Nu, nu sunt superstitioasa, sunt omul momentului. Actionez cand e nevoie de mine. Totul e sa am suficient timp. Si bani. La capitolul finantare, salvamontul romanesc nu sta stralucit. - V-ati gandit vreodata sa participati la expeditii prin alti munti decat cei din Romania? Aveti tentatia Everestului? - Himalaya este un vis... dar nu stiu daca fizic as fi capabila sa fac fata. Cred ca trebuie sa fii foarte bun ca sa reusesti asa ceva. As incerca insa un patru mii de metri... - Care credeti ca sunt calitatile unui bun salvamontist? - Trebuie sa aiba suflet, in primul rand. Trebuie sa fie un bun prieten si un om de nadejde, pe care te poti baza. Un om capabil sa-si dea viata ca sa mai salveze una. Un om corect cu el si cu cei din jur. - Calitati fizice? - Nu trebuie sa fie un sportiv de performanta, ci o persoana capabila sa ajunga aproape oriunde cu ajutorul tehnicilor de specialitate. Un salvamontist adevarat e intotdeauna constient ca trebuie sa ajunga intreg la locul accidentului ca sa fie in stare sa-l mai ajute si pe celalalt. - Ce va doriti cel mai mult pentru dumneavoastra? - Imi doresc sa pot sa merg pe creste pana la o varsta cat mai inaintata si as vrea ca si copiii mei sa iubeasca muntele. - Ceva sfaturi ati da femeilor care ar dori sa devina salvamontist? - Le-as spune ca si o femeie poate sa faca fata provocarilor muntelui la fel de bine ca un barbat... si le-as sfatui sa incerce sa le dea peste nas barbatilor care se lauda ca ei pot totul si noi mai putin.